Încuviințarea executării silite este etapa procedurală prin care instanța de executare verifică, în cadrul prevăzut de lege, dacă executarea poate fi pornită. Nu este o formalitate lipsită de conținut, ci un moment procedural important înainte de trecerea la actele efective de executare.
Cine solicită încuviințarea
După înregistrarea cererii de executare și deschiderea dosarului, executorul judecătoresc solicită încuviințarea executării de către instanța de executare. Codul de procedură civilă prevede că această solicitare se face în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, împreună cu documentele indicate de lege.
Ce verifică instanța
În această etapă, instanța verifică îndeplinirea condițiilor legale pentru pornirea executării silite. Verificarea privește existența cadrului procedural și a condițiilor speciale prevăzute de lege pentru titlul respectiv.
Pe scurt, încuviințarea nu stabilește din nou fondul litigiului, ci permite trecerea la faza executării dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.
De ce este importantă
Fără încuviințare, executarea silită nu poate merge mai departe în forma procedurală obișnuită. Această etapă oferă un control judiciar anterior măsurilor de executare și contribuie la legalitatea întregii proceduri. Regimul actual, în care instanța încuviințează executarea, a fost consolidat după modificările intervenite în 2016.
Ce urmează după încuviințare
După încuviințare, se pot realiza actele de executare permise de lege, în funcție de obiectul obligației: somație, poprire, urmărire de bunuri și alte măsuri specifice. Nu toate dosarele urmează exact aceeași succesiune de acte.
Întrebări frecvente
Creditorul cere direct instanței încuviințarea?
În procedura obișnuită, executorul este cel care solicită încuviințarea instanței după înregistrarea cererii și deschiderea dosarului.
Încuviințarea înseamnă că toate aspectele dosarului sunt deja definitiv stabilite?
Nu. Ea privește pornirea executării în condițiile legii și nu trebuie confundată cu judecata pe fond a unui litigiu.
Se poate trece direct la poprire?
În anumite cazuri, da. Poprirea are reguli proprii, inclusiv faptul că se poate înființa fără somație, prin adresă către terțul poprit, cu înștiințarea debitorului.
Acest articol are caracter informativ general. Regimul exact al încuviințării și al actelor ulterioare depinde de tipul executării și de documentele dosarului.